O întrebare pe care fiecare "om al muntelui" a primit-o cel puțin o dată în viață, o întrebare pe cât de simplă pentru un împătimit al muntelui pe atât de complicată pentru un amator de litoral. Nu sunt împotriva celor ce merg la mare, nu am nimic cu ei, și eu am mers și poate o să mai merg, însă dintre a merge la mare pentru relaxare, sănătate și distracție și a merge la mare pentru a te face mangă pe plajă în vamă sau să stai pe plajă la soare pe un spațiu de 2 metri pătrați, că mai mult nu ai loc și să miroși fumul de țigară al celui de lângă tine în timp ce soarele te prăjește la 35 de grade, prefer liniștea și frumusețea muntelui.
Nu am înțeles niciodată de ce oamenii care merg pe Valea Prahovei sau în alte zone din țară și urcă cu telecabina sau telescaunul la diferite cote se laudă atât de mult că au ajuns pe nu știu ce vârf pe nu știu ce munte. Asta nu înseamnă că mergi la munte. A merge la munte înseamnă a depunde efort fizic a căra rucsacul în spinare pe pante abrupte pentru ca în final să spui: "Da, a meritat". Diferența este foarte mare, urci din greu un munte ca sus în creastă să dai de un șaormar în șlapi, care mai și râde de tine când te vede cu un rucsac de 20 de kilograme după ce ai urcat 3 ore pe niște pante abrupte. Faza e că el nu ar putea niciodată să facă ce faci tu, nu ar fi niciodată în stare (munțomanii adevărați știu despre ce vorbesc).
În al doilea rând, la munte ai un spațiu infinit în care poți să te așezi fără ca nimeni să îți spună: "Dă-te mai în colo să îmi pun și eu prosopul" și să mai primești și niște înjurături pe deasupra. Apoi, la munte nu miroși fumul de țigară al celui de lângă tine, nu îți pui cortul pe mii de mucuri de țigară. La munte nu ai restricții, nu te deranjeză nimeni, ești doar tu cu muntele, și atâta timp cât îl vei respecta și el te va respecta.
Muntele nu a fost încă contaminat, încă este curat, cu mici excepții, muntele românesc este frecventat de oameni adevărați care știu ce înseamnă un astfel de patrimoniu pentru țara noastră, care știu să protejeze frumusețile naturii și militează pentru un turism eco în zonele montane, un turism "la picior" cum ar spune unii, pentru că acolo unde apar drumuri, apar mașini, apar și pantofari care își însușesc anumite performanțe și murdăresc natura, și nu fizic ci prin simpla lor prezență, prin cuvintele vulgare, prin muzica de proastă calitate pe care o ascultă și prin imaginea dezolantă pe care o creează adevăraților turiști montani din România.
În loc de concluzii, închei cu o vorbă pe care am auzit-o la un împătimit al muntelui: "Mai bine duc rucsacul o dată pe săptămână în spate decât să îl duc zilnic în față"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu