Valea Rea, drumul către Suveran

Nu de multe ori merg pe munte, dar când o fac încerc să aleg locuri cât mai sălbatice și uitate de lume deoarece acestea îmi oferă o imagine cât mai autentică asupra naturii și îmi creează tot odată impresia de curat, de pur, de nealterat de societatea umană care în idealurile sale expansioniste, în ultimele secole a alterat cea mai mare parte a mediului înconjurător.

Citisem despre Valea Rea pe diferite forumuri, văzusem și un documentar la televizunea publică însă între a citi șo a vedea ceva pe un ecran și a trăi la propriu acea experiență este total diferit. Drumul până aici pornește din DN73C care leagă Curtea de Argeș de Câmpulung. Mai exact din comuna Domnești se merge spre nord, pe valea Râului Doamnei, prin multe sate muscelene printre care cele mai cunoscute sunt Corbșori, Corbi, Sboghițești și Slatina. Drumul, recent renovat, merge mai departe până la Barajul Văsălatu, la confluența văii Văsălatu cu valea Doamnei. Se urcă mai departe în stânga pe valea Doamnei, iar după vreo 2 kilometri se intră pe Valea Rea. După aproximativ 20-25 de minute se ajunge la capătul drumului, la stâna lui Burnei, loc de poveste, loc unde orice om care ajunge o dată își dorește să se întoarcă. Panorma se deschide în față cu frumoasele cascade ale văii Rele, căderi de apă de zeci de metri ce își au obârșia sub vârful Moldoveanu. În stânga stânii lui Burnei, o altă cascadă își revarsă apele învolburate . Este una dintre cele mai mari din țară, cu o cădere de apă de aproximativ 100 de metri, cascada Zbuciumatu rivalizează în frumusețe cu cele 2 cascade ale văii Rele.

Prima cascadă a Văii Rele, în
imediata apropiere a
potecii turistice ce urcă
spre vârful Moldoveanu

Poteca turistică urcă pe firul văii câteva sute de metri, apoi își începe urcușul prin dreapta celor 2 cascade printre cei 2 pinteni ce mărginesc Valea Rea, Buduru Mic la stânga și Budurul Mare la dreapta. Deasupra cascadelor, în valea glaciară, terenul devine unul lin, modelat cu mii de ani în urmă de ghețarul ce și-a avut sălașul aici. Prima imagine pe care valea glaciară ne-o oferă este cea a Marelui Trapez, vârfurile Moldoveanu (2544 m.) și Viștea Mare (2527 m.) veghează de la vest întreaga vale.

Valea Rea (sectorul modelat de ghețar) și vârfurile Moldoveanu (stânga) și Viștea Mare (dreapta)

Poteca ajunge mai departe la lacul glaciar Iezerul Triunghiular iar apoi urcă în Portița Viștei, unde se află și un refugiu. De aici începe urcușul pe vârful Viștea, un sector abrupt dar care poate fă făcut fără probleme de orice om în condiții de vreme bună. De pe Viștea, panorama este încântăătoare la 360 de grade. Spre est, Valea Rea și toată creasta răsăriteană a masivului, de partea cealaltă creasta vestică cu vârfurile Lezpezi, Negoiu și Vânătoarea lui Buteanu, toate de peste 2500 de metri. Spre nord, depresiunea Făgăraș cu orașul Victoria și râul Olt ce își adună în acest sector cei mai mulți afluenți.

Depresiunea Făgăraș și orașul Victoria

Valea Rea și creasta Făgărașului la est de Moldoveanu

Creasta Făgărașului la vest de Moldoveanu

În final traseul ne duce pe vârful Moldoveanu, întâiul vârf al țării. Aici se termină și scurta călătorie pe unul dintre cele mai frumoase trasee din Munții Făgăraș și tot odată și cea mai scurtă și ușoară cale de a ajunge pe vârful Moldoveanu. Închei cu o fotografie a plăcuței care în 2014 încă se mai afla pe vârf deși crucea pe care era montată era căzută. Să-l lăsăm pe Blaga să ne spună ce-și dorește sus pe Moldoveanu.